Avem frunza ce ne pasa
N-avem ce pune pe masă,
Doamna Udrea sclipitoare,
Tenace şi răpitoare,
Trecut-au douăzeci de ani de chin şi suferinţă
Şi-n această perioadă nu am dovedit putinţă,
Să scoatem ţara din dezastru ,sărăcie
Scandaluri ordinare,talk-show-uri,băşcălie,
Să fim o naţiune prosperă,dezvoltată,
Aşa cum bunicii ne-au spus c-a fost odată.
Stăm şi aşteptăm schimbare an de an,
S-a dus dracului predicţia lui Brucan.
Într-o zi splendida de toamnă a acestui an,
L-am pierdut pe cel mai mare poet contemporan.
Mă-ncearcă un sentiment aparte şi totul acum apune
Dar fără el, poezia nimic nu are a spune.
Am fost intoxicaţi c-aţi fost un comunist,
Dar dintre toţi eraţi un altruist
Şi spun deschis în astă tristă toamnă,
Adevăraţii comunişti sunt cei ce îl condamnă!
Aţi scris mereu că vreţi fabrici şi uzine,
Azi romănii mor de foame, nu mai au nici pâine
