Maneaua la români

(inspirată din una din minunatele emisiuni

“În gura presei” prezentată de talentatul

Mircea Badea)

Cand omul-i suparat şi ascultă o manea

Se amăgeşte singur, iar viaţa nu e grea.

Maneaua rezolvă totul, campanii electorale

Am văzut cu toţii şi texte chiar nasoale,

Adi de la Vâlcea şi Jean de la Craiova,

Doi trubaduri locali cu rang de Casanova.

Guţă, Salam, Minune rămas-au în anale

Au rază de acţiune mare, sunt bunuri naţionale.

Un bâţâit din Caransebeş, cu urechi clăpăuge

Fernando se numeşte şi cântă de unge,

Uşi ruginite, ferestre ce nu se inchid

Când nu se mai opeşte te-ndeamnă la suicid!

A apărut un tânăr,Narcis din Bărbuleşti

Să vezi acuma una şi jur, innebuneşti

Cum a făcut un cover din Mozart, o manea

Asta ne mai lipsea să avem aşa belea;

Ce mai contează acum când viaţa e amară,

Putem suporta oricum orice povară.

Şi cine este Mozart acum la o adică?

Că n-a avut Merţan şi nici “dame de pică”

Iar împăratul odat” nu i-a lipit

O bacnotă, nici când era machit.

Nimeni nu arunca cu banii la grămadă,

Priveau şi ascultau o muzică nasoală.

Domniţe retrograde cu rochii lungi, pliate

Stăteau ca nişte mute şi îşi dădeau din coate.

Acum este antren şi banii vezi cum zboară,

Impozite plătesc doar proştii în această ţară.

În final vă spun cu tristeţe şi dezinvoltură,

Urăsc maneaua şi lipsa de cultură.

01 mai 2010 Iulian Preda